M-am săturat să-ți tot vorbesc despre cum ar trebui să fie un bărbat, despre ce ar trebui să facă, să spună, să aducă sau să producă. Povestindu-ți ție despre tot felul de prostii, văd că te usuci, iar scopul meu este altul – să fii udă mai tot timpul. Nu de ploaie, nu fi naivă!
Să uzi o femeie ai nevoie doar de limbă, mână și p..enis. Ce-i drept, ante-preludiu, dacă te duce capul, îi poți șopti niște vorbe care să îi aprindă dorințele cele mai întunecate. Sau îi poți trimite niște mesaje dacă încă n-ai ajuns lângă ea.
Nu mă rușinez când te văd cu picioarele depărtate. De silă, nu poate fi vorba. Când iubești o femeie, când trăiești cu o femeie, știi foarte bine pe cine ai în față. Cum să-ți fie silă de omul a cărui lipsă te-ar da cu fundul de pământ? Doar proștii gândesc la modul acesta.
Cum să-i refuzi plăcerea femeii tale, dar, în contrast, să-i ceri să ți-o ofere? Poate că-i ciudat, dar relația este, în sine și într-un mod formal spus, un barter. Este un 69 care nu se rezumă doar la trup, ci ajunge până la suflet. Cum să-ți privești femeia în ochi după o partidă de sex, știind că ai fi putut face mai mult decât banalul du-te-vino? Ar fi nasol și păcat.
Cu cât o săruți în mai multe locuri, cu atât o iubești mai mult. Cu cât îi transformi nopțile în adevărate amintiri, cu atât ești mai aproape de sufletul ei.
Un bărbat are inițiativa atât în viață, cât și în pat. Îi deschide și ușa, îi deschide și picioarele și-și folosește cele trei enumerate mai sus pe post de instrumente ale plăcerii. Fără prosteste, ci cu dăruință. De asemenea, un bărbat nu ar trebui să ofere plăcere femeii, fără a aștepta ca aceasta, imediat după, să-l satisfacă în aceeași măsură. Te asigur, trăit pe propria piele, femeia niciodată nu rămâne datoare.
Eu voi juca rolul de dominator, dar și de dominat. Ego-ul meu masculin, în preajma ta, dispare și lasă loc dorinței de a te vedea fericită, satisfăcută, bine futută și bine iubită.
Eu așa sunt.
O spun fără perdea. Și fără rușine.
