
Dacă te-am ales, te-am ales pentru că nu vreau să fii doar o simplă cucerire cu care să mă mândresc, ci vreau să fii femeia alături de care-mi petrec zilele şi nopţile. Te asigur că nu eşti un +1 pe care-l adaug la lista existentă de femei pe care le-am avut de-a lungul timpului.
Vreau să fii cea care-mi cunoaşte şi defectele, nu doar calităţile. Cea care îmi vede şi temerile, nu doar faptele de vitejie. Ţie-ţi arăt tot, nu doar ceea ce vreau eu să vezi. Şi-mi place că mă accepţi aşa cum sunt.
Nu eşti o simplă cucerire de care după o săptămână m-aş plictisi şi o voi schimba. Eşti femeia căreia-i spun din suflet cele două cuvinte. Cea pentru care mă lupt cu mine pentru a deveni mai bun cu fiecare zi ce trece. Nu eşti o simplă cucerire pe care o scot o dată la trei zile la cafea, ci eşti femeia alături de care cinez la mine-n apartament şi alături de care beau un rose demi-dulce. Pentru că eşti femeia pe care o iubesc, nu eşti nevoită să pleci dimineaţa, excepţie făcând zilele în care te duci Job.
Dacă ai fi o simplă cucerire, ar trebui să mă întrebi dacă poţi să revii la mine acasă, dar cum eşti iubita mea, casa mea a devenit acasă pentru amândoi. Cu tine, mă pot uita la un film, în cazul în care nu adormi, fără a începe să te pipăi la jumătatea lui. Când este rost de sex, facem sex, când este rost de privit tavanul, privim tavanul. O noapte în care nu ne-o punem, nu este o noapte pierdută aşa cum ar fi dacă tu ai fi doar o cucerire.