We often ask ourselves… The road to freedom… where he passes, what does it involve?…. What obscures, overshadows the state of being free? The conditions… what do they mean, what do they do… conjunctures, family, environment, education, country, etc.… In fact, we must ask ourselves what blocks the state of freedom inside, because here, inside, is what it does external conditioning is possible and so here too we can annihilate this cause.
Being happy, spontaneously, in the act of daily existence is difficult if you do not approach the spiritual perspective. There are subtle, mysterious forces that direct us without realizing, most of the time, how… They take the form of conjunctures that condition us…. And they lead us to a negative reactivity, maybe fear, depression, anxiety, despair. … .Inferior emotions. These invisible, mysterious forces mysteriously compose the line of force of our destiny. And most of the time we are afraid of what the future might offer us, as we can and remain in the past, which we do not understand and which has brought us suffering. We do not know exactly the law that governs the phenomenon, but the whole spectrum that delimits the background of our existence is determined by karma. But what is karma? This site will keep telling you about karma, but let's say now that this dreaded karma is the chain of all the deeds we have accomplished throughout our lives. Along with the suite of consequences and effects that were triggered.
For every soul generated by the Creator's thinking there is a karmic baggage composed of this very vast suite of all his feelings, experiences, thoughts, feelings, gestures, deeds. The sum of these consequences is manifested by triggering a whole series of states, feelings, phenomena of actions, which in turn generate other causes, leading to other effects, which further turn into causes that… prepare the field of manifestation of new ones. effects, which lead, in a certain future, to different causes and so on… Cause-effect-cause-effect-cause….
Sometimes karma is heavier, other times easier. We are constantly reaping the consequences of our deeds, thoughts, intentions. Everything that has ever happened tends to manifest progressively and although these actions, motivations, desires, our intentions are more or less ardent. of the experiences we have had in the past, they tend to manifest in the present moment or we do not know when in the future. I want you to pay attention to what I'm going to tell you now. These experiences have always been lived only in the present, in the present. It is very important that in the process of understanding the causes that produce effects, we take into account that these actions, intentions, states were consumed in the present moment of a certain past. Then the seeds were planted, as in a field, which we could call the field of manifestation of our existence as beings, as entities, as spirits, in a present of the past, because always, in every incarnation we lived only the present. The seeds have sprouted, one after another, and some of them are bearing fruit now, in this life, while others will bear fruit in a certain future. Whether it's relationships, our loves, the way our body and mind were built, from incarnation to incarnation, with all the energies that animated them throughout becoming. All those feelings, motivations , intentions, desires have been planted in the present. But now we are here, in another present. If we asked ourselves what happened in the past for us to be what we are now, it would mean we make a big leap in thinking. It is in fact vital for us to understand very well right now what we are, now in our current existence, what resources we have, what we put into play in the present (what will also become a past), and how we act, how we think, what is our way of being, what are the values we have adhered to, what are our fundamental tendencies. It may sound complicated, but it's worth paying attention and listening to or reciting these words. Starting from the study of our way of being now, we discover a causal determination that reveals itself to us in fact and that makes a fatalistic attitude meaningless (this is me, this is how it should be, what to do, etc.). By analyzing the way we think, the way we feel, the way we learn, the way we talk, the way we make love, maintain relationships, go through a reading, etc., we establish a mysterious connection with our journey, but also with our roots. All this tells us something very clear in the present about our present moments in a certain past in which we were more or less conscious, more or less romantic, more or less harmonious, more or less loving, more or less spiritually deep. When analyzing the process of karmic determination and aiming to eliminate our own ballast that keeps us in place, preventing us from taking our flight to the highest heights, people often treat things extremely easily. Many of us analyze ourselves superficially, artificially, not being sensitive, subtle, motivated, attentive, conscious enough to penetrate and decipher the causal depth of our own existence. Scrutinize your karmic destiny! What makes me angry, angry, depressed, hunched over, why I'm alone, why I have relationship problems, emptiness, etc., these, and others like them, are what we care to find out, because we rarely see satisfied beings. , reconciled, who want to discover the source of happiness, bliss, ecstasy they live and who wonders why they are so beautiful, fulfilling, intelligent, etc. We ask ourselves about evil, not about good, because good is something natural, in which and for which we were created, not evil.
We are unique and unrepeatable, we must not compare ourselves with anyone and nothing. Each of us has a history of becoming that only tangentially comes into contact with the history of becoming other people. We meet people again, we repeat, in one form or another, (common) experiences, but each is on his way to the awakening of consciousness. Like on a mountain trip, where you meet the signs of the mountain, the laws of the mountain and you even know what kind of people you can meet. People also set out to discover themselves and surpass themselves. You will meet them and respect them. They also have a (personal) history of seeking this path to being spiritually higher. The process of spiritual liberation is often equated with the burning of karma (the destiny of suffering). Human beings aim to do something with all this karmic ballast, in order to get rid of the causal links, the chains of limitation and conditioning that make them feel unhappy and ignore certain aspects of this plane of existence. Human beings are looking for a freer or more detached way from everything they have perceived as a bad experience, a painful experience. It is not enough to know where the Light is and that our path is a path to the Light, we often have to take into account the present moment. of what has stood in our way to the Light, of what causes our own consciousness to be obscured by the Light and to allow the installation of ways of being that reflect, for example, the harmful condition of the loser, the selfish, the hesitant, the stingy, cowardly.
Yoga, the science of the soul, and which I have so far briefly described only in my post called REIKI YOGA, refers to three types of karma, which we will discuss later. The explanation of the terms you do not know can be found on the internet, but you will probably deduce it yourself from the ones presented. Let's start with satvical karma. It is specific to the being on a spiritual path, whose soul is in a process of self-determination, which translates into a state of transparency towards the divine light, and the actions undertaken by this creature, satvic, are actions done without attachment, pure, altruistic actions, performed in a manner, therefore, detached, which generates a certain type of karma that we call positive, bright. However, she still maintains a certain kind of existential determination, linking this man to the condition of happiness, to the state of joy, to the state of search. Here we are dealing with a gold chain, but also with a chain. These people also have a kind of attachment, after all, they are attached to ritual actions, for example, they are very attached to the idea of serving others, and if they are very attached to it they will reap the fruits of this in another life. karma, even if pure, elevated, the fruits of a positive karma, satisfaction, happiness, etc .; they will receive, in short, gratitude for the good things done. It is a positive karma and more desirable than another type of action or manifestation, than another kind of cause-effect product, but it is still karma.
Then there is another karma, which is that of the continual desire to act, because of the attachment to action itself and the fruits of action. This karma belongs to people dominated by the impulse of their own ego and intoxicated by their strength and success, which often makes them ignore or at least minimize others. You are so attached, blinded, to your own action that you no longer see what is happening left and right. In a way, you come to see yourself, somehow, as God, because of your involvement and the conviction that you are able to regulate all things yourself. This world is a chessboard and you put all things with your hand, like a master. It's about Rajasian tendency or karma. The desire to manifest your own personality is the impetus for any action.
The third kind of karma has to do with indolence, passivity, laziness, inertia, indifference. It is about the karma of opaque people, who accept that materiality, the idea of materiality, overlap with their real, deep nature and almost completely obscure their perception of truth. In the case of these beings, but also of the Rajasic beings, orbited by their own ego, a karma is always and always structured, and this karma is a generator of suffering. From this perspective, we can say that there is a predetermination towards suffering. We have the karma of people who are too active, so to speak, rajasics, and the karma of people who are too passive, who accept too easily what comes from outside and no longer assume anything, as an act of transformation, tamasic karma. From this perspective, we can understand why some say that, here, we have a fatal destiny here, this life is a failure and it seems that nothing could be done to change it… .Look, man has suffered since he was a child, throughout his life, so many and so many trials… .We see only suffering, in the middle of which no ray of sunshine could have intervened, so it is a destiny, relentless, of suffering, which this man cannot overcome, because now, In the present moment, he is the fruit, the consequence of what he did with his being in the present of another, past existence. He is now indolent, lazy, passive because it has been like this before. If he does not act now to break with certain patterns, bad habits, certain false values, if he does not produce a transformation in the plane of the vibrational frequency of his own consciousness, he will continue a path that goes, surely, to the abyss. Fear, illness, accident, so-called bad luck, are the abysses where you can die without knowing why. You fall into such a precipice, and the next time you start from here, you have to get up from here. The chasm can always deepen if you don't come back at some point. You can perpetuate a journey through the desert, through the desert of perspective….
Of course, the positive aspects come into play in the lives of many of us. A man who has reached the edge of such a precipice, or, let's say, existential components, discovers in himself unsuspected resources that save him. Or, otherwise, in a moment when he does not seem to see any solution, they appear, as out of nowhere beings who help him or create saving contexts. We are talking in this case about a karma that is not only bad, and which proves that this man, this being once did good things, thought and was beautiful, had noble feelings, etc. The result of these positive aspects is materialized today in solutions. A karma can be combined, obviously, so it can be a tamasic-rajasic karma, or tamasic-satvic, or rajasic-satvic, or tamasic-rajasic-satvic, in proportions that vary from case to case. For example, you can actually do good things for others, you can dedicate yourself to noble causes, but at the same time you punch yourself in the chest, you brag about your successes, you consider yourself irreplaceable and unmatched… I saved, I have realized, I brought the good, the light, you say and you say with a certain infatuation. And the conditions are maintained, in this case, it feeds the great reservoir of the consequences that will chain them further and will determine that they return and return always in this plane of existence, to have a new incarnation. Just as the wheel of a mill is pushed, by water, down and up, so a soul repeatedly goes through the so-called bodily death, always being impelled, pushed, driven by the karma it has accumulated.
Also in the yoga system, karma is seen from another perspective, which although it again involves the number three, refers to the division of karma not according to the specificity of the attitude it generates, but according to what it contains and the moment of manifestation. Sanchita-Karma represents the entire accumulated stock or the entire karmic deposit, which awaits, in the form of seeds, its fruiting or materialization, its capitalization. I have lived, I have thought, I have felt, I have intended, I have spoken in a certain way and all these are seeds that have created a deposit and will bear fruit at some point. Sanchita-Karma is the entire karmic deposit that has already been created.
The second karma is Prarabdha-Karma or karma which is now manifesting; represents the consequences of certain actions, or, in other words, seeds from the great karmic deposit, sanchita, which are now bearing fruit in this life. It is exactly like when some cultivators have sown the seeds or seedlings of flowers at a certain time so that they can bloom when they need to and can manifest in all their fullness. A part of this great total karmic deposit, only a part, now, because of the destiny conditions which we have and which are closely connected with the process of our reincarnation in this existence, will be allowed to pass into manifestation, or only some of the gathered karmic seeds will be left to germinate and will be picked as fruit. From the huge baggage of karmic influences or aspects, some will surely bear fruit in this existence. Why? Because the sky of our birth, or the moment of our appearance in this world, occurs in close connection with the current life lesson that we must go through. As an astrologer, I have deciphered and analyzed so many times the reasons why a person is born under a certain astral aspect in the karmic astrograms I have made. Regarding the existential lesson / experience that we have to learn / go through, I have always emphasized that only part of the karmic experience will now be updated in the form of consequences or facts for us to understand what is needed. Whether they are good or bad, they will manifest, it doesn't matter. For example, we may think of the people in our lives, the family in which we have appeared, our relatives, our friends, the beings who bring light into our lives or who, on the contrary, make us suffer and whom we sometimes consider enemies. , no one and nothing happens by chance in potentiation and expression and karma, and if we were to pay attention to this karmic expression, we could understand, deduce and explore our life much better and more consciously in order to orient it better and to take, so to speak, the examination at the end of this existence.
Finally, I bring up the third karma, called Agami-Karma. It is karma that we generate through our deeds, thoughts, feelings, behaviors and attitudes now, a karma that will also once take a form of manifestation. What we do now will have a consequence later and it is immature and irresponsible to decide that we do not care what will ever happen. Oh, we'll be interested and how! It is better to be happy once in a while as a result of our present behavior than to gnash our teeth. Everything, absolutely everything is connected, because the very fact that we always return to a physical body, from reincarnation to reincarnation, simply indicates that we are not free. We are not talking here about very high spiritual beings who have overcome or transcended karma and choose to return to Earth on their own to drive the evolution of mankind, we are talking about those who have no choice and do not know what is happening to them and why. We need to help each other to understand what our purpose is here, and we can help each other in many ways. We have enough in the same place and motivating each other we make our way easier, but how difficult or unacceptable sometimes seems so necessary self-help. Let's see what happens now in our lives. The way we react to what is happening to us now is very important, because our reactions have a specific emotional charge and color, they are all guide messages, the feedback we receive from the very history of our becoming and they all talk about we now and in the past. Our fears, disappointments, angers, and everything else say something about who we are now, at the end of some accumulations, and it would be good, as an old aphorism says, not to let the sunset come and catch us angry with our neighbor. So, in translation, let us not reach the end of life by remaining in the same condition, whatever they may be, anger, hatred, envy, etc., because next time we will come again angry or jealous or recalcitrant and start over. To be reconciled to anything and everything is wise, and for this we must be aware of what and how we are now. We could change the aphorism and say, "Don't let the sunset catch you without understanding what happened to you the other day." Recapitulating, mentally, your day before bed can be an extremely important thing. Many people want to reach a so-called liberation soon, but they do not realize that they perpetuate, day by day, the same resistances, that they cling to the same things that pull them down and do not allow them to see more, that he always cultivates negative attitudes that bind them. Everything matters, everything can make you come back. Reconciling with everything and everything, being kind, generous, understanding, giving your peace, as much as you can, acquires a special significance. The law of love is vital, it is a key to overcoming our karmic conditioning. Of course, for a man with a tribal mentality, who is guided by the tooth-to-tooth teaching, still religiously perpetuated and too ingrained in the collective mentality, it is hard to accept that love can cause a rupture in his existential chain, but eventually over a life, in two or three, even he will understand that this is the way. Our freedom is present in the very existential conditioning in which we find ourselves, karma has its solution or antidote in its very structuring, just like a disease. There is nothing to be done, in fact, in concrete terms, but, at the inner level, we have the possibility to realize that the same thing can be seen with different eyes, with more detachment. The way you look at karma can change or even cancel karma, that alone is free will. But this implies a great power to live the present, to recognize but also to be grateful for what is happening to you here and now. For, in fact, every karmic situation that occurs is a gift that we make ourselves to be able to know ourselves better and to be able, someday, using the will, to correct the situation. We ourselves are the makers of our own destiny, for karma means destiny. We should exclude from our language and thinking a word like "how God gives," because God has, to a certain extent, nothing to do with what is happening to us, we will see to what extent.
We ourselves have integrated this Universe, we have reacted in it, we have created the paths of strength and dynamics that carry us through it, and which are similar to that sophisticated sleigh in the professional competitions that leads athletes through a gutter full of turns, from which one cannot get out. Likewise, karma is like a fixed, exact path from which we cannot escape. Everything that happens to us now is entirely due to the way we lived, thought, felt in the past, but we are allowed to wake up, mobilize and break the chain. Any postponement only makes our mission even more difficult, we have an extraordinary tool, called his consciousness now.
Remember, people of some sort are attracted to each other, fools, or ignorant people, they will go to fools, and the wise will seek the company of the wise, but let us be aware, the wise can go into the world of fools to try to bring some light. without being touched, defiled, corrupted, while the fool will not go into the world of the wise, for this spirituality is obstructed, as if he did not even perceive it. The way of his tatvic existence, the way in which his energies are composed, his too strong connection with the first three centers of force, or energetics, keeps him in the values of matter, procreation and the subsistence of individuality. For such an individual the heavenly flight, love, empathy, detachment, living in God, for God are aspects that say nothing to him, aspects to which he is blocked. It is absurd to condemn such categories of people and to have too high expectations of them. It's like asking an individual who has a missing leg, a disabled person, to climb Everest.
It is very important to perceive who we are dealing with. The beings I was referring to have limited previous experiences. Their karma is not yet sufficiently purified to allow them access to spiritual knowledge, they have not yet embarked on the path of vibrational growth.
Which does not mean, however, that we, the rest, not many, fight with our fists because we have a certain kind of knowledge. And we can each seem small, ignorant of others. Comparisons are pointless. In every man there is the light of the Creator and each has the same potential for evolution, only his degree of activation differs. We have each once been in one or more incarnations, lazy, indolent, indifferent, rude, and so on. So in the current existence there is a karma specific to our lesson and purpose of life. What we have to do is to spot our weaknesses, shortcomings and to act creatively, in the sense of trying to behave differently next time in a similar situation. You cannot overcome your karma until you understand karma and you understand it only by being very attentive, observing, observing yourself, moment by moment. For example, do you examine your attitude toward someone who is observing you, what do you feel, what do you find recurring? What button could you press to change something? Pay attention to the fear or tension in you, to the words that come to mind, to what you are thinking of doing, maybe to revenge. Let's say your boss is the one who makes you have a hard time, try not to be gloomy, try to detach yourself, be a witness… Maybe you will even laugh when you look at everything like a show, look what this does, the poor man! See, can you smile when he's arguing with you, can you even make a joke? My dear boss, no matter what you say, I like you, I would like to meet even if you take me out for coffee, to talk about us, about you, about the world and even about God. We cannot detach ourselves from karma without creating ourselves, ourselves, positive shocks, without constantly provoking our limits, without trying to surprise ourselves.
To continue my idea, the image with the boss, now you're on top, you're on the wave, you look into his eyes without fear. You have nothing to lose, apart from your own fears, your own erroneous attitudes, you throw some stones, some conditionings. Be different! Love differently, think differently, speak differently, intend differently, sleep differently, eat differently! If your choices so far, habits have not benefited you, change them! Today I eat differently, tell yourself, today I exercise, today… Today I decide, maybe, that I no longer depend only on a cynical, clumsy doctor who decides for me. I ask God, I ask the Universe: What could I do? Amplify your emotion and desire to know the Truth, this special experience. You will meet the right circumstances and people. Your own existence is a message, it is a code of guidance, it is a guide, it brings with it a solution, a direction…. How to understand the great mysteries, the great subtle forces that shaped the Universe when you do not understand your own laws of functioning, being? Go on with the questions, why do I have these fluctuations in behavior and thinking, why am I happy today and sad tomorrow? You will discover meaningful answers and understand your own causal determinism. By coming to identify the subtle, mysterious forces, the unconscious impregnations, the desires, the attachments, the way your life was composed and continues to be composed in the present moment, you will begin to intuit how things are, not only with yourself but with others.
We all go in the same direction, no one is smarter. It's just that we, the ones who somehow woke up, somehow start to have an experience, we compare and recognize, we feel what will happen to someone. We all have something now, God, the Self, which is identical, and we have the present moment. We live in the same planetary condition as he does now. Our gift, our involvement, depends on the gift we bring to the world. That's all we can do, be better. As we have created so far, and from now on, in every moment, we create a karma, because we think, feel, act… The very attitude with which we act can turn us into slaves or free beings. Depending on what I do or choose now I will continue as a slave or take the option for freedom
The question now is how to act so that I do not continue the same kind of attitude at the moment, which has already made me face some problems now and which will cause that great series of karmic accumulations in the warehouse in question to take form and manifest at some point. How do I break the karmic warp? The Upanishade describes a way in which man can now live freely, in which he can break the chain. Yogis have even devised a path, called karma yoga, which could be translated by virtue or mastery of deeds, or rather of deed, by which your life is transformed into communion with God. There are certain principles underlying this spiritual path. It interrupts the series of karmic consequences generated by action and puts an end to the karma of suffering that could result after. Many sacred texts state the following: Karma of suffering, or negative karma that has not yet manifested may and must be made not to manifest. Some great rishis, or scholars, say that even in connection with the heaviest karma, something can be done to prevent it from manifesting. This is the message of salvation that the Orient brings and that Christianity, especially as an institution, has not integrated into its teachings. If we realized God's presence in us, if we were aware of the nature of God's children, which Jesus preached, who did not claim, in fact, that he was the only son of Heavenly Father, there would be no room for suffering. in U.S. When your orientation is not, however, divine, when you separate, in your thinking, from the Divine Principle, you give birth to deeds that bring those nascent consequences of karma. Man can, at any time, through a change of perspective, through a new positioning towards existence, through a superior self-knowledge, reach the revelation, the discovery of the truth. By learning the divine laws, a man can strive to make his deeds conform to them.
No one can ever stand still for a single moment without acting. And to meditate means to act. It is important not to introduce pride, however, into your aspiration to evolve. Nu se potriveşte, de exemplu, cu esenţa înălţării spirituale a-ţi dori cu osârdie să devii Buddha, nu îţi poţi dori să devii Buddha aşa cum ţi-ai dori să devii campion, mersul înainte pe calea eliberării nu implică ambiţie propriu-zisă ci conştientizare, un alt fel de prezenţă, mult mai completă. Există fiinţe pornite pe calea spirituală, care însă continuă să îşi adauge karmă de suferinţă, pentru că sunt foarte ataşate, sau dogmatice, rigide, uită de spiritul cel viu al unei învăţături şi fac din litera moartă ceea ce ei servesc. Se pun în slujba unei doctrine care deja s-a rigidizat, s-a înţepenit, sunt ca nişte simple instrumente ale acesteia, fără a înţelege clar ce fac şi aşteptând ca principiile doctrinei să înlocuiască, cumva, propria lucrare interioară de conştientizare. Ei vor avea o surpriză după trecerea dincolo, fiindcă va exista un moment de recunoaştere a aspectului că ceea ce ei au considerat drept fapte bune nu este răsplătit de Providenţă aşa cum îşi închipuiau şi că mai degrabă îi condamnă decât îi eliberează.
În concluzie, atunci când urmărim să ne cunoaştem propriul suflet, sau chiar sufletul altora, în acest proces de evoluţie este bine să fim foarte atenţi la reacţiile pe care le avem în chiar acest moment, întrucât ele spun ceva despre ceea ce suntem, în plan mental şi emoţional, şi ceea ce avem de făcut sau ne lipseşte.
Nu este suficient să declarăm, pur şi simplu, atunci când păţim ceva neplăcut,: Este karma mea, nimic de făcut. De aceea spunem despre karma yoga că este calea comuniunii cu Dumnezeu prin însuşirea unui mod de a gândi şi de a acţiona care nu mai generează karmă, un mod divin. La ce se referă în primul rând? La a fi mereu atent. Fiind tot mai atent, vei începe să înţelegi sensul blocajelor care apar în viaţa ta. Nu este deloc întâmplător că un om îşi rupe un picior, o mână, se accidentează grav sau se îmbolnăveşte de o boală severă. Totuşi, nu trebuie să ne speriem şi, totodată, trebuie să ne amintim că Dumnezeu este tot timpul prezent, în interiorul şi în jurul nostru, şi să-I cerem, cu cuvintele noastre şi în felul nostru, ajutorul. Îl facem pe Dumnezeu părtaş la ce ni se întâmplă, suntem atenţi şi conştienţi ca împreună cu El să ieşim din prăpastie. Pe de-o parte, trebuie să acceptăm anumite consecinţe dezastruoase a ceea ce am făcut cândva, iar pe de alta avem în permanenţă dreptul şi şansa de a chema ajutorul divin. Fie şi în al doisprezecelea ceas, o credinţă reală, profundă şi autentică în Dumnezeu ne poate salva. Este extrem de important şi cum mori, gândul şi trăirea cu care mori, vei pleca cu ultima stare şi atitudine, iar acestea vor determina mult şi din viaţa viitoare, fiindcă ultimul moment se poate constitui într-o chintesenţă a tot ceea ce ai însemnat, ca viaţă, în corpul pe care îl părăseşti. A-ţi încredinţa, cu iubire şi încredere, viaţa lui Dumnezeu chiar şi în ultima clipă, poate aduce cu sine o mare eliberare viitoare, este ca o declaraţie, solemnă, pe care I-o faci Lui, dar ţi-o faci şi ţie. Această eliberare se poate de fapt produce în chiar clipa abandonului. Oricât de greu ar fi supliciul, există întotdeauna salvare. Salvarea nu vine de la est sau de la vest, din dreapta sau din stânga, de sus sau de jos, ci din centrul propriei fiinţe unde se găseşte amprenta Creatorului. Sinele atotînţelept, atocunoscător, ne poate salva.
Nici un gen de karmă nu este întâmplătoare şi nici felul producerii sale, există nişte condiţii care determină cum să culegem consecinţele faptelor noastre. Aceste fapte s-au produs prin corpul nostru fizic şi energetic. Noi am semănat anumite condiţii care conduc la o determinare şi înlănţuire karmică. Datorită felului în care am acţionat în structura noastră subtilă astrală, prin felul în care am perpetuat dorinţele noastre, ce alimentează ataşamentele noastre şi, în ultimă instanţă, ego-ul nostru se creează o acumulare puternică de karmă, chiar un corp karmic putem spune. Felul în care am gândit şi am intenţionat produce iarăşi o condiţionare specifică ce va da naştere unei anume vieţi, cu bine şi răul din ea, deşi aceşti termeni ţin de ceva relativ. Este foarte simplu să înţelegem legătura între aceste corpuri, între corpul mental care este în permanenţă mişcat de simţuri, ce ne poartă de colo-colo, fiind porţile noastre de stimulare, şi între corpurile fizic şi emoţional, atât de influenţate de gânduri. În general, karma se exprimă pe mai multe niveluri.
Felul în care un om se structurează karmic se datorează întrepătrunderii mai multor factori, de la cei mai concreţi până la unii foarte subtili. Oamenii profani nu pot înţelege, de exemplu, de ce un înţelept sau un sfânt se poate îmbolnăvi, şi el, de cancer şi spun, uite, înalt, înalt, dar ce karmă a avut! Descifrarea legăturilor şi interferenţelor karmice nu este accesibilă unei fiinţe profane. Există fiinţe spirituale foarte evoluate care au ales să vină în acest plan şi să preia karma de suferinţă a oamenilor. Mesajul lor a fost de a le arăta oamenilor că spiritul prevalează asupra materiei, că acest corp înseamnă doar ceva tranzitoriu, perisabil, de la început supus degradării şi dispariţiei, dar că în spatele său există ceva ce nu poate fi distrus, ce nu poate dispărea. Aceste fiinţe s-au ocupat de spirit, nu de a-şi vindeca o boală sau o suferinţă, un handicap. Dacă aceşti maeştri nu s-au ocupat de corpul lor, nu înseamnă că ei erau tributari unei karme de ignoranţă, care nu le permitea să fie suficienţi de atenţi la corpul lor, ci pentru că ei şi-au asumat să fie un exemplu viu care să le arate tutor celor din jur că această suferinţă fizică nu ştirbeşte nimic din pacea în care poate trăi conştiinţa. Dacă s-ar fi comportat altfel, ar fi fost precum toţi ceilalţi.
Nu vă cere nimeni să nu vă ocupaţi de corp, mai ales pentru că nu aţi ajuns, probabil, la acel grad de conştiinţă la care ne referim aici, dar este important să reţineţi că nici o karmă nu poate fi înţeleasă pornind de la consideraţii identice. Numai când vom înţelege legile propriei condiţionări, felul specific de autocondiţionare pe care noi am produs-o, vom naşte în noi puterea de a ne modifica destinul, ne vom putea elibera de karmă. Ieşim de pe linia influenţei karmice, care ne poartă către o direcţie, şi ne ridicăm, ne luăm zborul, aşa încât acel şir de evenimente karmice care urmau să producă consecinţe karmice rele să nu ne mai găsească în acel plan al manifestării lor specifice. Înaintea oricărui eveniment karmic greu, Providenţă îţi dă nişte semne, iar uneori chiar te ajută să-l eviţi, dacă le respecţi. Nimic nu este implacabil. Contextul sau cadrul este elastic, însă el nu se modifică decât dacă tu, cel care l-ai creat, te modifici. De exemplu, în cazul unei boli grave, dacă omul începe să înţeleagă greşelile pe care le-a făcut, ignoranţa în care s-a scufundat ani de zile, oamenii pe care poate i-a nedreptăţit, felul în care şi-a risipit energiile, resursele etc, felul în care şi-a neglijat viaţa sub toate aspectele şi spune, o, Doamne, ajută-mă, vreau să mă îndrept, am înţeles unde am greşit, şi are un moment de sinceritate maximă, poate singurul din viaţa sa, în care ceva profund din el spune, lasă capul în jos, fii puţin smerit, aminteşte-ţi de Dumnezeu şi de greşelile tale, mai ai puţin şi mori, împacă-te cu toţi şi toate, această trăire poate provoca o schimbare majoră în viaţa lui, apar nişte oameni care îi oferă soluţii, sau se creează nişte situaţii, descoperă un remediu sau o învăţătură… Şi moartea, ieşirea din corp, nu se mai produce. Interesant, o karmă de suferinţă, un bloc karmic, se poate sparge în nişte karme, în nişte bucăţi karmice mai mici. Apare un fel de graţiere. Deşi rămân de suportat nişte consecinţe karmice, totuşi, ele vor fi acceptate. De exemplu, suferi un accident vascular, însă nu mori, ci te transformi într-o fiinţă neputincioasă. Tu cel care le puteai pe toate eşti acum hrănit, spălat, îmbrăcat de altcineva, recuperarea este grea şi trebuie să accepţi această nouă condiţie a ta, care seamănă a umilinţă, însă…nu ai murit. Reînveţi, precum un copil mic, ce înseamnă viaţa, parcurgi din nou paşii începutului. Deşi din anumite puncte de vedere îţi este foarte greu, tu ai şansa acum să renaşti spiritual şi să afirmi în tine cele mai înalte valori, întreaga perspectivă se schimbă, nu mai eşti orb, vezi tot mai bine şi tot mai mult adevărul. A lupta chiar şi în condiţia ta de infirm şi să accepţi, cu umilinţă, destinul este o mare putere. Poate eşti un mare sportiv care ţi-ai rupt coloana şi mergi prin lume încurajând lumea, arătându-le că nu ai cedat şi că tu crezi, în continuare, în recuperare. Nu se ştie dacă vei mai merge vreodată, însă vei fi un exemplu pentru alţii. Sunt cazuri celebre de oameni care au păţit lucruri grave, boli, accidente etc şi şi-au revenit prin puterea credinţei, schimbând totul în gândirea şi în viaţa lor.
De fapt, noi ne acordăm graţierea, crezând, Dumnezeu este doar cel care o face posibilă, este, dacă vreţi, materia primă a graţierii, izvorul din care aceasta poate fi culeasă. O simplă hotărâre poate schimba orice. Dumnezeu, desigur, poate să înfăptuiască din proprie iniţiativă lucrarea vindecării, însă aşteaptă ca omul în suferinţă să i-o ceară pentru ca acesta să se trezească şi să înţeleagă că nu este şi nu a fost niciodată singur în Univers, că un singur gest, sincer, îi poate deschide sau redeschide calea comuniunii cu Creatorul, de unde izvorăşte izbăvirea. Nu eşti vreodată uitat de Dumnezeu, din păcate foarte adesea uiţi tu de El, însă, repet, niciodată nu este prea târziu înaintea Acestuia, te aşteaptă oricând să îţi dai seama unde se află sursa reală a celui mai mare ajutor pe care îl poţi primi. Niciodată Creatorul nu va rămâne indiferent la strigătul, plin de credinţă, al cuiva, dar răspunsul lui, o ştim, nu vine decât rar exact în forma în care sperăm sau în forma în care îl aşteptăm, de aceea se spune că „nebănuite sunt căile Domnului”. Nebănuite, misterioase, dar foarte frumoase, uneori mult peste orice închipuire a noastră. Nu contează că poate de multe ori L-ai renegat, I-ai întors spatele sau L-ai batjocorit chiar, din clipa în care te întorci la El, din care îţi pui din nou încrederea în El, binecuvântările vor începe să se reverse către tine.
De aceea, iată că orice greutate, orice decepţie, orice dezamăgire, orice suferinţă poate însemna ceea ce ne trimite către Dumnezeu şi ne deschide calea către o altă viaţă şi chiar către Lumină. Nu interpretaţi altfel condiţionarea karmică, nu vă luptaţi cu karma, aţi lupta împotriva propriei fiinţe. Acceptă tot ce ai făcut, recunoaşte-ţi greşelile, cere-ţi iertare, dar mergi cu optimism mai departe, Dumnezeu nu te-a condamnat niciodată, El nu ştie să facă aşa ceva, Vechiul Testament este într-o totală eroare şi nici Cel Nou nu exprimă adevărul complet şi într-un mod lipsit de echivoc şi de contradicţii. Dumnezeu te aşteaptă mereu să-ţi întorci privirea sufletului către El şi eşti mereu invitat la masa Lui, care este în permanenţă îmbelşugată. Creatorul nu este răzbunare, nu este condamnare, nu este îngrădire, nu este limitare, nu este condiţionare, ci dimpotrivă, înseamnă bunătatea şi libertatea totală, îngăduinţa în formă supremă, este o vastitate pe care sigur că nu o înţelegem, dar din care ne putem hrăni cu tot mai mult folos prin extinderea conştiinţei. Cum o extindem? Paradoxal sau nu, tot cu ajutorul Divinului, abandonându-ne Acestuia. În ce fel îţi rezolvi karma? Pur şi simplu intrând în dialog cu Dumnezeu, fără să te îndoieşti că te aude şi te ascultă, fără să te îndoieşti, cumva, că ştie exact de ce ai nevoie şi că nu există ceva cu neputinţă pentru El.
Karma îşi va urma întotdeauna cursul atâta vreme cât nu apare în tine dorinţa şi voinţa enormă de a schimba ceva, pentru că, poate, sau îţi este prea greu sau nu te mai suporţi. Atunci, vei începe să fii cu adevărat atent la ceea ce se repetă în sens negativ, la ceea ce pare a te pune mereu în posturi nefavorabile, dar vei deveni atent şi la resursele pe care le poţi accesa. Îţi va fi greu însă să îndrepţi ceva atât de puternic de unul singur şi nici nu trebuie să faci ceva singur, această este doar o iluzie, orgolioasă, a ego-ului. Orice moment este un moment bun pentru a începe ceva nou şi frumos, ceva cutremurător şi înălţător totodată, cu optimism şi credinţă, cu iubire, orice moment este bun pentru a te hotărî să gândeşti corect şi să acţionezi corect luându-L părtaş, în această lucrare pe Dumnezeu şi amintindu-ţi că totul se judecă în primul rând la nivelul intenţiilor. Cu intenţia începe orice, intenţia este o forţă enormă, care poate produce minuni, pentru că acesta este singurul lucru pe care îl putem face. Nu trebuie să ne gândim la a schimba vieţile altora, chiar dacă există fiinţe care par a ne face traiul amar, nu, trebuie să ne ocupăm de noi înşine, în speţa de fiinţa noastră interioară. Dacă vom crede cu toată tăria că există o cale şi o soluţie, vom primi ajutor divin. Deznădăjduind şi lamentându-ne, nemaisperând în vreo ieşire şi acuzând, în permanenţă, destinul pentru ceea ce ni se întâmplă, ne vom păstra în legitatea karmei, însă clipa în care ne afirmăm cu convingere credinţa poate avea darul de a se transforma într-un moment de iluminare şi, trăindu-l şi integrându-l, ajungem, cu timpul, să fim de folos şi altora, căci ne vom referi la o experienţă personală.
Nu avem cum consuma pe deplin acest subiect, să nu uităm că în ţesătura atât de complexă a Universului noi însemnăm doar o mică particulă. Totuşi, chiar şi această extrem de modestă particulă are ceva de afirmat, căci şi ea adăposteşte lumina lui Dumnezeu, din care, de fapt, a şi izvorât, această particulă reflectă exact aceeaşi strălucire ca a sorilor sau a giganticelor galaxii. Este atât de important şi de încurajator să realizezi că, oricât de umilă ţi-ar fi, aparent, condiţia, sau putinţa, în cazul în care, de exemplu, eşti, precum am spus, un handicapat, că oricât de mărunt te-ai simţi, tu participi la infinita lucrare divină, care trece şi prin tine. Ori de câte ori îţi vei aminti că eşti Lumină, Îl vei afirma pe Dumnezeu, iar tu, personal, vei simţi că dai voie, atunci, să se manifeste în tine, unei forţe uriaşe ce poate să te ajute în orice ai avea nevoie, fie că eşti bolnav sau slăbit, fie că te simţi trist ori pierdut. A recunoaşte existenţa şi prezenţa divină, înseamnă şi a recunoaşte divinitatea din tine. Nu uita, totul ţine de alegerea ta, ai libertatea de a străluci precum cel mai minuscul licurici sau precum cel mai măreţ soare. Nici un obstacol nu stă în calea luminii tale.
Oamenii treziţi la nivel de suflet nu vor aprecia în primul rând situaţia ta materială, statutul tău social sau felul în care arăţi, ci lumina care eşti şi care ai fost dintotdeauna, căci, de fapt, niciodată nu ai fost altceva. Da, conştiinţa de sine există, însă ea trebuie afirmată, căci numai aşa se va întări şi va creşte. A te scinda între omul care vrea cu orice preţ să supravieţuiască şi este în stare de orice pentru aceasta, şi fiinţa însetată de evoluţie este o greşeală şi nu poate aduce cu sine nimic bun. Cu cât vei fi mai convins de eternitatea ta, cu atât mai puţin vei fi preocupat sau deranjat de aspectele efemerităţii care vizează, de fapt, doar un înveliş, trecător şi vulnerabil, corpul. Deseori, o ştim, vei simţi că viaţa este grea, că îţi lipsesc atâtea, că se întrevăd clipe urâte, dar identifică-te cu bogăţia din tine, cu potenţialul ce ţi-a fost dăruit în mod divin, cu lumina sufletului şi, astfel, totul se va schimba. Dumnezeu nu va lăsa niciodată ca un om ce Îl preamăreşte să sufere în vreun fel şi orice situaţie, oricât de grea, va fi ameliorată pe căi miraculoase. Cel ce răspândeşte, în jur, lumină, va primi şi mai multă, infinit mai multă lumină, înapoi, de la Univers, căci aşa se întâmplă lucrurile.
Să înţelegem deci un lucru esenţial, karma nu poate fi spulberată, în timp, decât prin recunoaşterea, mereu şi mereu, a naturii tale divine, oricine ai fi şi oriunde te-ai afla. Recunoscând-o şi afirmând-o, printr-o taină necunoscută, o şi pui la lucru, o faci să-ţi indice, singură, mai departe, paşii. Bucuria, mulţumirea, pacea vin ca o consecinţă.
A te gândi mereu că ai o viaţă grea, care probabil că se datorează unei karme negative sau dificile, şi că nu te poate aştepta ceva bun, nu face decât să te îndepărteze de adevăr dar şi de o posibilă rezolvare. Trăieşte clipa şi apreciaz-o, în acest aici şi acum poţi schimba lucrurile, dar numai după ce îţi schimbi gândirea şi dai o posibilitate Divinului să te ajute. Din experienţă personală vă pot spune că atât de mult îl respectă Dumnezeu pe om, încât nu va face nimic fără ca acesta să i-o ceară,deci nu te ruşina să ceri, omule, ci cere cât mai mult, căci cu cât ceri mai mult, cu atât îţi declari mai tare iubirea pentru Dumnezeu şi încrederea în El. Nimic nu Îi place mai mult Divinului decât să dăruiască.
Nu te lăsa descurajat de întunericul karmei, care, desigur, îţi aduce multe încercări. Fii fericit, fii fericită acum pentru simplul fapt că exişti, pentru simplul fapt că ai fost creat, creată. Acum este totul şi tot ce ai este acum. Când te cufunzi în pacea clipei, te mai gândeşti oare la trecut sau la viitor? Nu, doar eşti, pur şi simplu. Poţi reduce totul la aceste cuvinte: acum, Dumnezeu, acum, Dumnezeu…Eliberarea nu trebuie cerşită, ea este aici şi acum, ţine doar de o decizie. Ai deja totul, însă ai uitat.
Uneori oamenilor le este folos să se întâlnească şi să îşi amintească împreună de divinul din ei, de ceea ce înseamnă cu adevărat. Divinul din mine recunoaşte şi salută divinul din tine îşi spun prin acel Namaste anumiţi adepţi ai spiritualităţii din India, loc unde se vorbeşte cel mai mult despre karmă. Singurul altar în faţa căruia ar trebui să se închine cineva este propriul său suflet.
Avem toţi puterea de a nu mai întâlni suferinţa, dar, dacă ea totuşi vine, să ne amintim că avem ca aliat dumnezeirea din noi. Pentru mulţi însă, din păcate, este încă greu chiar şi să creadă în ideea de Dumnezeu şi de nemurire, o acceptă cel mult ca pe o ipoteză, drept pentru care se vor simţi efectiv neputincioşi şi îngenuncheaţi în faţa anumitor încercări la care îi supune karma, poate chiar cuprinşi de disperare. Nu au cum găsi într-o gândire ce ia materialitatea drept singura realitate o ieşire din prăpastia nemiloasă pe care le-o cască în faţă aceeaşi materialitate nemiloasă.
Pe toţi cei care ascultă sau citesc aceste cuvinte îi îndemn ca, dacă au aflat un ecou în inima lor, să nu mai aştepte şi să facă paşi mai hotărâţi către spiritualitate şi către acel acasă care este Sinele. Pentru unii vor fi primii, poate, însă ce importanţi sunt aceştia şi niciodată nu vin prea târziu, vin exact atunci când trebuie. Personal, îi aştept la mine pe cei care îmi vor acorda privilegiul de a vedea în mine un posibil îndrumător pe calea transformării lor. Împreună, vom desluşi şi descoperi care sunt condiţionările propriei lor karme dar şi ale propriului lor psihic şi vom decide ce este de făcut. Vom deschide porți și vom construi sau reface drumuri. Sunt astrolog, sunt psiholog, sunt hipno-regreso-terapeut, sunt vindecător energetic, dar mai ales sunt un suflet deschis, ce ştie să ascult, să simtă și să vadă.